ROCK'N'LICEU 4 - poveste

- Well well well! Il avem pe pacientul Hank din nou…

- Observ ca ati schimbat asistenta

- Observ ca ti-ai schimbat si vocea.

- Da, prea mult urlat „Zenith”, „Samo” si „Edelvais”

- Alte nume mai notorii nu ai?

- Sunt destul de notorii. Oh, asistenta noua chiar draguta.

- O, doamne, iar incepe cu o poveste despre...

- Dublin Pub, deci...

***

Poate a trecut o luna, poate doua, poate noua, insa localul nu se schimba deloc. Valatucii de fum isi croiau directii diafane in razele de lumina ale reflectoarelor. Tigara se aprindea, la fel si se aprindea si clipa. Alcoolul schimba fiecare om intr-un irlandez. Rasetele, chiotele, urletele, strigatele, ironiile, toate isi aveau loc pe chipurile lor, prelungind orice zambet intr-o lunga coarda de bass. In ochii fiecaruia zvacneste fericirea, prin lumina din privirea acestora.

Atunci mi-am sucit gatul. Acum mi-am spart capul. Am innebunit, uitand tot, stergand orice Umbra de memorie, insa pana la urma, ce e mai dulce decat nebunia, atunci cand intr-o viata normala nu ne jucam decat cu sentimente si ganduri? Dragostea mea a devenit un act de caritate, iar norocoasa, un inger ce pluteste intr-o mare de sentimente si vorbe nerostite.

Irish Coffee-ul nu ar fi intrat bine in organism, si nu mi-ar fi schimbat opinia despre cateva Barfly-uri ce zburau pe langa barman daca n-ar fi fost un spirit rusesc. Zenith! Whisky-ul mi se transforma in Vodka. Ma arde si ma-ngheata, ma infunda-n umbra si imi da fiori reci. Ma pierd in ritmul melodiei, in valurile tobelor si a bassului. Sunt surprins!

Fata de la bar imi zambeste. Ii raspund cu greu, prelungindu-mi buzele incarcate de plumb de nicotina. Imi sopteste un nume, insa il uit repede (poate prea repede). Poate nici nu conteaza, hai sa dansam! Ne lasam purtati de cinele, de bass, de corzile chitarilor si de vocea solistei, energia din pieptul ei transpunandu-se in sufletul nostru. Ramanem „Grounded”, asteptand cu nerabdare Judas Priest. Word up! Rock’n’Roll teenage band is rockin’ the house!

Melodiile lor sunt geniale, creatiile proprii ma socheaza intr-un mod deosebit de placut. Urmeaza un bis. Cat de mult mi-ar fi placut sa continue pana dupa miezul noptii, sama pierd in noapte in zgomotul chitarii solo, pacat ca i s-a rupt o coarda...

Din spate se aude Edelvais. Edelvais? Da? Atunci maiestrii se pregatesc sa intre pe scena, ghidandu-ne sufletele noastre pierdute in infinit. Noul clapar, initiat in atmosfera concertelor da tonul. Am uitat care e prima melodie, insa retin doar atat: O multime ce sarea in sus, cantand in cor versurile pe care mai mult de jumatate nici nu le stiau, dand din cap frenetic, ghidandu-si degetele inspre tavan, mainile fiind pierdute in atmosfera. Si-ascultam Rock! Si fata de la bar imi zambeste iar. Care era numele ei?

Trec balade, iar in corzile Ibanez-ului ne lasam soarta. Imi aprind tigara, iar gustul ei intepator moale, imi gadila simturile. Ma duc la bar, and the dude over her just gives me a beer! O savurez in timp ce-mi amintesc numele Ei. Conteaza insa cand o vezi in fata ta? Should I stay (and enjoy the beer) or should I go (flyin’ like an angel to the Sun)?. Ofer berea ca un premiu de fidelitate unei fete de pe-acolo si ma duc la Ea. Invins de un colt de perete ce mi-a pedepsit capul pentru salturi, caut un prilej de a-mi alina suferintele. Baladele curg, dar la fel curg si degetele ei prin parul meu si la fel curge orice sentiment de respingere din mine, acceptand aievea.

Ca un bun irlandez, nu pot sa nu-mi tradez putin fata. Asa ca ma bucur de un „Whisky in the Jar”. Spiritul malitios imi curge prin vene, insa mainile din jurul meu, si capetele ce se misca voios in jurul meu ma controleaza. Sar in sus, pana cand inima mea ca de hamster nu mai rezista. Imi gasesc un loc unde sa ma prabusesc: near Sweet Blonde O’mine!

Din pacate, totul s-a terminat. Mult prea repede. Subit. But where should we go now?

***

- Sa ghicesc. On the Highway to Hell?

- Nu, doctore. We’re gonna catch the Runaway Train!